COLUMBOFILIA IN LUMEA SEICILOR DIN IRAN


Sa fii seic in Iran si sa fii indragostit de columbofilie, este un privilegiu de care nu se poate bucura fiecare dintre noi.
Sumele imense pe care seicii le detin, fac ca nivelul la care au ridicat sportul cu porumbeii sa fie pentru noi, oamenii simplii, doar un vis, un vis pe care ei l-au transformat in realitate.
1. Crescatoriile lor se desfasoara pe terenuri ce au aproximativ 100 m lungime si 50 m latime. Camerele propriu-zise sunt confectionate pe partile laterale, interioarele (zona centrala) constituind-o volierele. Toata aceasta suprafata este acoperita cu tavane rulante de gratii cu plasa, tavane situate undeva la 5-6 m inaltime fata de sol.
In momentul in care l-am cunoscut mai bine pe doctorul Nader si a inceput sa-mi trimita materiale despre felul in care se face columbofilia in Iran, am ramas placut impresionat si mi-am dat seama ca, desi se spune ca :”Banii nu aduc fericirea” ,totusi o intretin!

2. Seicii cresc undeva la 2000 – 3000 de porumbei, folosind in cadrul unei singure etape , circa 700-1200 de porumbei.Fiecare seic are aproximatix 5-6 angajati care se ocupa doar de porumbei.
3. Regulamentele de organizare ale concursurilor sunt foarte clare.
Se incheie contracte care se respecta cu strictete, se pariaza sume imense, care pentru noi oamenii de rand sunt de domeniul fantasticului. Toti porumbeii care participa la concurs sunt cipati.
Au cipuri care se implanteaza sub piele (asa cum se procedeaza si la caini), ceasuri constatatoare si unitati centrale.
Esentiale sunt cipurile, costa 60 de euro fiecare cip si au G.P.S. incorporat, astfel fiecare porumbel este monitorizat atat la mare altitudine, cat si la coborare, ne mai fiind nevoie de trape.
Unitatea centrala preia in acest fel toate informatiile.
Este foarte usor ca la finalul zborului sa se vada cat a zburat fiecare dintre cei 700 – 1200 de porumbei.
Se aduna numarul de ore zburate de fiecare pasare constatata la coborare pana la lasarea intunericului si suma rezultata se imparte la numarul de porumbei lansati.

Porumbeii luati de curenti, carora nu li se constata coborarea prin sistemul electronic, intra in calculul final, dar sunt adunati cu zero .
La fel se intampla si cu porumbeii care au ramas noaptea in zbor si ei sunt adunati tot cu zero si intra in calculul final , stricand media finala.
Dupa toate aceste calcule firesti, sunt realizate medii de 9 – 10 ore de zbor, la stol de aproximativ 1000 de porumbei, fiind porumbei care coboara la 7 – 8 ore de zbor si altii care realizeaza 14 -15 ore de zbor.
Partea frumoasa este ca din aceste ore de zbor, mai mult de 90 % din timpul zburat, este prestat pe palierul de disparitie. Datorita temperaturilor de 50 de grade C, porumbeii care coboara sub altitudinea de 1000 de metrii, in cateva minute sunt in crescatorie, canicula fiind neiertatoare!
Pana acum cativa ani, cei mai consacrati zburatori din Iran, erau porumbeii care faceau parte din celebra LINIE ZI LUMINA.
In ultimii ani, seicii pasionati au cumparat si au pus in pereche, porumbeii care in concursuri oficiale au coborat intre orele 20 – 21 si astfel au creat LINIA DE CAZINO!
Pasari cu insticte deosebite, care simt amurgul si mai tot timpul coboara pana la lasarea intunericului, realizand constant 14 – 15 ore de zbor.
Miza este mare, se joaca case, se joaca masini si in aceste conditii, cei care i-au creat, au gasit de cuvinta sa-i numeasca LINIA DE CAZINO.

4. Calendarul competitional. Etapele se desfasoara pe parcursul a 3 zile de zbor, zburandu-se 3 zile consecutiv. De exemplu: vineri, sambata, duminica. Concurentii aleg aceste trei zile, in intervalul unei singure luni, de obicei in perioada 15 iulie – 15 august, perioada in care in timpul zilei temperatura este constanta la 50 de grade C. Datorita temperaturii exagerat de ridicate la sol ,pe parcursul zborului, GPS-urile localizeaza porumbeii undeva la 1500 m altitudine, constant, pe mai toata durata zborului.
In cele 3 zile de concurs, pasarile se refac doar pe perioada noptii.
Arbitrii sunt cazati pe perioada concursului acasa la concurent, asigurandu-li-se adapost si hrana.
Cheile de la cotete pe parcursul celor 3 zile, raman la arbitrii, ei deschizand cotetele si permitand concurentului sa hraneasca porumbeii conform orelor mentionate in contractul semnat anterior intre concurenti.
Pe perioada celor 3 zile de concurs toti crescatorii sunt obligati sa foloseasca un singur tip de hrana si anume meiul. Nu este permis ca meiul sa fie umezit si pus la germinat.
Crescatoriile fiind construite la periferie, exista un obicei care se mentine de peste 200 de ani, ca in afara de arbitrii, dincolo de zidurile crescatoriei, la zbor sa asiste 200 – 300 de oameni pasionati, care vin din placere, fara sa fie invitati. Tot conform obiceiurilor, este o mandrie si o onoare pentru familia concurentului sa asigure pe toata perioada concursului mancare pentru toti acesti 200 – 300 de spectatori.

In incheiere vreau sa multumesc domnului Nader pentru ospitalitatea cu care ne-a primit, pentru deschiderea de care a dat dovada, punandu-ne la dispozitie materiale si dandu-ne atat de multe informatii despre tot ceea ce inseama arta zborului cu porumbei de altitudine si durata in Iran.
Impreuna am convenit ca la urmatoarea vizita pe care o vom face la resedinta sa, sa realizam un video-interviu, video-interviu pe parcursul caruia domnul doctor Nader sa aduca in casele dumneavoastra misterele columbofiliei din Orientul indepartat, o lume la care trebuie sa recunoastem, nu am avut acces pana acum!
Progresul inseama evolutie, iar ca sa prosperi trebuie sa inveti si sa te compari cu cei mai buni!
Va pup !

Autor : Laurentiu Bogorodita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*