care în realitate este mai mult „cu ochii în Soare” sau dacă ţine neapărat „din umbră” nu întâmplător are acest nume concordant cu umbra sa de crescător (ce a fost), în prezent subiectiv, rupt de realitate şi obiectivitate, inclusiv de modernism.
Este în schimb un „bun” culegător de informaţii (uneori) deformate, sau pe care el însuşi le-a deformat, cred că nu dezinteresat.
Prezentarea de „culegător de informaţii” ca mai sus mi-a fost inspirată de repetarea cuvântului „diversiune” care după cum toţi cunoaştem (sau ar trebui) este un termen consacrat unei anumite specialităţi profesionale.
Dar să trec şi la răspunsul propriu – zis.
Vânzarea porumbeilor „pe bani frumoşi” cum afirmi tu sau „pe bani urâţi” cum afirm eu este relativă.
Am vândut porumbei pe bani frumoşi în sensul de bine păstraţi şi noi (dar sume mici) cât şi pe bani urâţi care arătau jalnic (dar sume mari).
Privind Spaniolul, în paranteză afirmi că eu „mă laud că am luat” în sensul de mult, afirmaţie făcută în necunoştinţă de cauză. Sumele vehiculate ca preţ de vânzare – cumpărare nu-mi aparţin totdeauna ci ele au fost lansate de cumpărători, eu fiind obligat să le respect spusele reale sau false (dar pe care necontestându-le nu înseamnă că le-am şi confirmat).
Sumele vehiculate de cumpărători în general sunt diferite de cele reale, în funcţie de interesul cumpărătorului, după cum urmează. Pot fi mai mici, fiindcă aşa ştie, sau întâmplător poate să afle soţia respectivului cumpărător. Alteori sunt mai mari fiindcă aşa a apucat de s-a lăudat cumpărătorul pentru a „se da în figuri”. Important este că am vândut şi vând, ştiind adevărul pentru mine şi iată că această diversiune totuşi ţi-a scăpat.
Cu ce performanţe iluzorii se laudă unii crescători că vor face carieră, nu este problema mea ci a lor, care nu mă interesează chiar dacă au şi porumbei de la mine cum exemplifici.
Că ei ajung sau nu la rezultate performante cu porumbei cumpăraţi de la mine depinde de mai mulţi factori specifici fiecărei crescătorii privind spaţiul, hrana, tratamentele, antrenamentul, etc. observate de subsemnatul în general ca fiind necorespunzătoare şi inferioare celor din crescătoria mea. Pe această temă avea dreptate Vişan: „vând porumbeii, în preţ nu le dau şi mintea”. Cel care spui că vroia să dea porumbeii împreună cu caietul, poate sau putea să-i dea şi împreună cu el; este problema lui, fiindcă nu era al meu acel caiet şi nici scrisul nu-mi aparţinea.
Concret, CELĂLALT să ştii că nici acum nu a dat porumbeii afară la zbor cum spui tu (din primăvară). Poate îi va da în aceste două săptămâni şi ai avea dreptate fiindcă sunt ultimele, tot din primăvară.
Trecând la altă idee, cele două porumbiţe luate de la bloc „Auschivitz-ul lui Cîrlig” nu au fost „pe diversiune pentru copii” şi chiar pe real acestea erau de copii ca mai toţi porumbeii lui de la bloc.
Mă refer „de copii” cu indulgenţă şi subiectiv fiindcă nu am întâlnit copii care să ţină 100 de porumbei într-un spaţiu de 2 m3.
Această densitate şi lăcomie nu este specifică copiilor ci este celor „care dau în mintea copiilor”. În articol nu m-am referit la aceste două porumbiţe (care nu aveau nimic în comun cu porumbeii lui Nea Călin) ci la mai mulţi porumbei pe care i-am cumpărat de la Cîrlig anterior, când el stătea la casă şi curte avându-i în voliere mari dar tot nu-i verifica zburându-i cum ar fi trebuit. Deci, „să nu confundăm marfa cu ambalajul” adică cele două porumbiţe (ambalaj) cu ceilalţi porumbei luaţi anterior (care au fost marfă).
Printre porumbeii luaţi atunci s-au numărat Bellu, Moţatul, Frumoasa din Puica şi alţii. Bellu era numele franţuzit după tatăl său „Frumosul lui Nea Călin”. Am făcut această precizare pentru ca cineva să nu-i coreleze numele cu cimitirul Bellu întrucât ar fi o eroare fiindcă din balconul lui Cîrlig porumbeii văd cimitirul Sineasca din Craiova şi nu Bellu din Bucureşti.
Îţi dau dreptate şi recunosc apetitul meu pentru bani şi oportunităţile franco – comerciale cum am făcut cu voiajorii şi cu canarii. Afirmaţia ta din text referitoare la voiajori şi canari, dar extinsă la „cum s-ar putea să fac şi cu gălăţenii” referindu-te la viitor denotă subtilitatea ta fentoasă pe care ţi-o apreciez. De fapt, tu ai avut date certe privind eventuala lichidare recent nefinalizată, a gălăţenilor, dar aş fi fost mai încântat şi nu mă deranja să fi scris adevărul pe care-l ştiai (adică eu am vrut să vând toţi viorii). Aşa ai jonglat în timp ca în „AMINTIRI DESPRE VIITOR”. Eşti bun!
La limită (după cum cred că ştiai) era să fac şi cu toţi viorii acum câteva luni dar m-a convins „prietenul” Gabi Grigorescu să nu-i vând.
Nu pentru cei 5 Euro pretinşi de mine în plus pe bucată nu i-am vândut ci pentru că a insistat şi în final m-a convins că e greu să faci o nouă crescătorie frumuseţe – zbor de valoare şi anvergură cum o posed în prezent (trecut şi viitor). Subliniind că am porumbei frumoşi (europeni) cât şi buni, nu am jignit pe nimeni fiindcă acesta este adevărul care-i deranjează pe mulţi şi observ mai ales pe tine.
La noua asociaţie ai dreptate că sunt alocate 2 zile de concurs (sâmbătă – duminică) dar eu mă refeream din inerţie la zborurile „DACIEI”, zboruri la care cu atât mai mult voi participa în viitor.
Se vede că nu eşti printre cei care-mi cunosc porumbeii fiindcă frumuseţea lor nu este aceea de giganţi groteşti ci este încadrabilă în standard şi în plus au o fineţe deosebită.
Nu joacă, fiindcă aşa i-am selecţionat, eu evitând în paralel şi jocu(rile) de noroc nu numai jocul porumbeilor. Acest mod de selecţie (poate subiectiv) l-am preluat şi eu după anul 2000 de la Gabi Grigorescu şi Edi. Viorii pe care îi aveam înainte zburau bine dar şi jucau. Până acum la zborurile de selecţie din această primăvară am identificat la 100 de porumbei doar 2 jucători dar la înălţime şi cu durată foarte bună a zborului.
Aş fi lipsit de modestie să încep enumerarea tuturor celor cărora le-am dat porumbei şi au lucrături bune din ei fiind mulţumiţi. Sper că în timp, observând răspunsul tău eronat să se prezinte singuri.
Am aflat şi nu este frumos din partea ta că finalul răspunsului „LĂSAŢI PORUMBEII SĂ ZBOARE! DAR NU CA CIORILE” îl adresezi subtil unui crescător de viorii care are acum mai mulţi „negri ca ciorile” decât viorii. Tu ai dreptate că a creşte viorii de zbor care să fie şi frumoşi nu este uşor dar dacă erai „fair – play” i te adresai direct lui şi nu mie, fiindcă el este din grupul tău şi nu al meu.
În final, mă văd obligat să-ţi dau şi sfaturi medicale, nu numai columbofile, explicându-ţi că la porumbeii crescătoriei „Morga din Calafat” le-au zburat doar sufletele. Era evident ce putea să zboare din acea crescătorie pe care nu eu am botezat-o aşa, dar numele îi reflecta condiţiile.
Cum s-au comportat fizic în zbor (ca muribunzi) datorită condiţiilor de acolo să-i întrebi pe cei care mi-au dat detalii şi mi-au spus numele de culise ale crescătoriei. Ei vă sunt apropiaţi, „prietenii” crescătorului, şi admiratori ai zburătorilor tăi.
Ţi-am răspuns suficient; acum îmi continui partea a II-a a articolului în care vei observa că nu am numai critici pe care le-ai exagerat cât şi laude şi aprecieri corecte şi reale uneori chiar pentru aceiaşi crescători când este cazul.

Este bine sa nu ne mintim singuri si la fel este decent sa nu ducem lumea in eroare .
Jucatorul de Galati este rasa romaneasca si asta cu campionul european la ornament , este fina diversiune.
Lasati porumbeii sa zboare !
In Craiova , il aveti ca model in columbombofilie , pe Edy Ungureanu si asta este un mare avantaj pentru dumneavoastra . Ar trebui sa stiti sa profitati de acest avantaj .
Sa auzim de bine !

Te apreciez pentru că nu apari cu pseudonime sau să te dai anonim şi ai simţul răspunderii pentru grupul pe care îl reprezinţi în comentariul articolului şi cu plăcere vă răspund tuturor, cred ca in realitate esti Sorin lautarul-tobosarul.
Relatarea ta este posibil să fie reală că printr-o coincidenţă nefericită eu care „nu am ureche muzicală” am vândut 100 de porumbei unui muzicant.
Suta de porumbei vânduţi în Piaţa Craiovei pentru muzicantul din Calafat este cea pe care scria „tăiere” (normală din cele 700), practicată de mulţi columbofili.
Eu personal şi familia nu mâncăm porumbei şi de aceea i-am vândut în piaţă la un preţ ce reprezenta marea lor calitate gastronomică şi reflecta inexistenţa calităţii de zbor.
În comerţ, mi se pare normal că „decât a dat – de atât a luat”. Pentru acea sută de porumbei nu a plătit nici jumătate din preţul Ciacârlui zburător frumos, vândut de acasă tot la Calafat lui D.J.
Porumbelul (cum spune proverbul) ca şi Calul bun se vinde de acasă nu din târg.
Dacă te referi la o altă sută de porumbei vânduţi de acasă crescătoriei „Morga din Calafat” eu mă mir cum de au trăit şi nu că nu au zburat. Referitor la concursurile de zbor, eu m-am înscris uneori formal pentru ca alţii să concureze urmare şi a finanţării mele indirecte atunci când nu erau suficienţi banii pentru deplasările impuse sau nu se întrunea numărul dorit de crescători locali participanţi.
Chiar ştiind că particip formal, totuşi fiind pasionat şi de zbor (după frumuseţe), am susţinut în limita posibilităţilor şi nu am subminat concursurile de zbor.
Îmi însuşesc critica ta pe care mi-o aduci de neparticipare la concursuri, dar dacă nu particip cum mă clasezi în coada clasamentului? Înseamnă că în subconştientul tău eşti conştient totuşi de valoarea mea şi mă menţionezi ca şi participant în clasament chiar dacă nu am participat. Îţi mulţumesc!
Ştii doar când la una din participările la concurs porumbeii mi-au venit şocaţi de la zbor şi datorită întâlnirii la înălţime poate chiar cu porumbeii tăi. Şi-au revenit cu greu la câteva zile după întâlnirea de acolo şi noaptea nici nu au intrat în volieră.
La valoarea de campion european (Leipzig) nu puteam să-mi înjosesc porumbeii zburându-i în aceeaşi zi cu ceilalţi participanţi.
Dacă la anul viitor se acceptă zborul de concurs în zile diferite, voi participa cu plăcere, evitând astfel ca porumbeii să-mi vină decepţionaţi şi marcaţi comportamental de cum arată concurenţii lor. Într-adevăr m-am afirmat până în prezent doar ca „ornamentist” DA „dar european” ceea ce înseamnă mult mai mult decât un zburător „de uz intern”. Ornamentist mai pot avea şi porumbei de zbor, dar zburătorii să facă din porumbeii lor ornament este mult mai greu, iar pentru tine IMPOSIBIL.
Ne gândim (cred că mai mulţi) la existenţa totuşi a unui exemplu, dar te las pe tine să îl nominalizezi că doar „excepţia întăreşte regula”.
Posed păsări performante şi pentru a participa la concursurile de zbor dar doar atunci când va exista seriozitate adevărată, arbitrii competenţi şi baza materială pentru contribuţia egală a tuturor participanţilor în vederea unei bune şi corecte desfăşurări a concursului ca în Bucureşti.
Îmi cunosc foarte bine porumbeii şi pot ajunge la un număr de ore zbor performant fără nelegalităţi şi artificii în concurs dar zburătorii celorlalţi nu pot ajunge la o frumuseţe europeană.
Nu explicitez nelegalităţile şi artificiile din concursuri fiindcă nu este cazul întrucât tu ai fost în general asistent la ele sau chiar participant.
Oricum, nu am expus la Leipzig cei mai frumoşi porumbei din crescătorie, ci doar câţiva din cei de rang european; urmând cei mondiali.
Te rog să-mi trimiţi şi mie copie după buletinul tău să verific dacă erai născut când eu mă duceam şi aveam porumbei de la Nea Mişu Ungureanu (ca să poţi vorbi de el).
Se mai dau alţii Enăcheşti, dar nu ştiu nici unde este îngropat acesta (Dumnezeu să-L odihnească!) dar să-l mai fi şi cunoscut.
Concret şi normal, eu în articol m-am referit la Edi doar că i-a dat Cârlig porumbeii proşti pe care îi ţinea de buni.
Dacă tu ţi-ai imaginat în articol că îl regăseşti şi în în alt pasaj, acest aspect este rodul imaginaţiei tale şi ca în filme, „orice asemănare cu realitatea este pur şi simplu întâmplătoare”.
Este plăcut şi corect stilul tău de dialog elegant – critic şi subtil; constructiv – educativ pentru crescători, cum spune Codrin, dar trebuie să avem în vedere şi faptul că ai reliefat numai aspecte negative.

Este bine ca anual sunteti membru intr-un club mare , dar imi pare rau ca in fiecare an , din lipsa de timp , nu reusiti sa participati la nici o etapa din calendarul competitional.
Pana la urma sunteti tanar si incet , incet , ve-ti prinde gustul pentru zborul de calitate si poate peste ani veti intra in clasamente , facand pasul catre lumea buna a campionilor .

Im pare rau de capitolul petrecut cu ceva timp in urma la Calafat , cand dupa ce acel muzicant a cumparat 100 de pasari de la matale , unul mai frumos ca altul , dupa aceea mai aveau pretentii sa fie si buni zburatori.

Porumbei frumosi , care vor fi bine punctati in expozitiile de ornament !
La zbor , au fost testati 100 de exemplare de acest gen , in Calafat , dar dupa cum s-a observat de toata lumea , nu pot , nu sunt creeati pentru performanta !
Foarte intelept om este domnul Radoi , care in fiecare an se inscrie intr-un club , are in planul de zbor 5-6 etape de concurs , dar nu participa la niciuna ; o hotarare inteleapta , tinand in acest fel , la imaginea sa .

Este chiar neplacut ca tu patronul Radoi sa fi coada clasamentelor si sa ajungi subiect de discutii din vina unor porumbei corora nu le place zborul .
In aceasta situatie , sunteti un foarte bun manager , protejand an de an imaginea crescatoriei dumneavostra , care in tara nu poate fi in topul crescatoriilor fruntase , dar nici ultima , nu este !
Felicitari si in viitorii 10 ani , ar fi frumos sa omologati macar o etapa de zbor (din cele 5 existente in clasamentul national) !

Legat de numele Ungureanu , nea Misu Ungureanu si Edy Ungureanu , joaca in alta LIGA , ei fiind zburatori consacrati , dar si mata nea Rodoi ai sanse de devi un ornamentist cunoscut .

Salutari si la mai mare !
Totusi , daca il mai intepi pe fratele meu , Ungureanu Edy , ma supar pe matale !