POVESTEA UNUI ZBOR FRUMOS

Postat de Lumea-Columbofilă.ro la 17 octombrie 2015

Asa cum am promis, va prezentam descrierea zborului de la etapa a 2-a a domnului Bogorodita Laurentiu vazut prin ochii concurentului, un zbor exceptional in spatele caruia sta multa munca.
Duminica 04.10.2015, o zi frumoasa de toamna, un sfarsit de saptamana ,,nebuna”!
Porumbeii trecusera prin doua examene de foc, duminica 27.09.2015 si joi 01.10.2015. Daca joi la ultimul antrenament, avusesera parte de o vreme superba, duminica cu o saptamana inainte de etapa, la penultimul antrenament, porumbeii au zburat pe o ploaie marunta, constanta, care a durat toata ziua.
Se acumulase oboseala, ambele antrenamente intinzandu-se ca durata foarte mult,in conditiile in care toata lumea stie ca la ultimul antrenament din-naintea etapei, uzura nu trebuie sa fie foarte mare, mai ales ca de joi pana duminica, pauza era doar de doua zile, adica vineri si sambata.
Zborul a inceput cu o mica problema, din cei 7 porumbei zburati, o stropita albicioasa refuzand sa plece cu stolul.
Problema nu era a ei si a mea…Joi, la ultimul antrenament, ea zburand pana la lasarea intunericului, nereusind sa aterizeze seara, intoarcerea ei in crescatorie facandu-se vineri dimineata, dupa o noapte in care numai Dumnezeu stie pe unde a dormit.
Uzura a fost mare, doua zile, nefiind suficiente pentru refacere, mai cu seama, ca noaptea de joi, se pare, ca a jucat un rol determinant!
Am fortat constient nota, am vrut sa cred in minuni, dar am fost adus imediat cu picioarele pe pamant.
Am pierdut o rezerva, dar am stiut ca nu este o drama, restul grupului de 6 porumbei buchetandu-se foarte bine si facand ceea ce trebuie.

Intrarea stolului in disparitie s-a produs in 30 de minute, un al-2-lea mic esec din punctul meu de vedere, in majoritatea zborurilor realizate in anii trecuti, reusind sa iau bonificatia de 50 de puncte, pentru intrarea stolului in disparitie in mai putin de 15 minute.
Totusi este bine sa nu fim perfectionisti si sa lasam destinul sa-si urmeze cursul.
Si iata ca dupa ce joi si sambata inainte de etapa, pasarile rapitoare au facut adevarate dezastre, in ziua etapei a fost relativ liniste.
Atacurile succesive ale soimilor si ulilor la mari inaltimi si spargerea repetata a stolului, era lucrul de care ma temeam cel mai mult.
La ultimul antrenament, a fost,,ca la nebuni”…Pur si simplu am speriat vecinii cu vuvuzela, la nivelul cartierului, eu si cei prezenti in curte, vazand 11 atacuri de uli in intervalul 9 h – 19 h. Patru porumbei fusesera mancati sub ochii nostri, sapte au scapat, facand adevarate acrobatii in aer, lupinguri impresionante, timp in care vuvuzela a rasunat, incercand sa le vina in ajutor.
Ca sa omologhezi un rezultat bun, clar ai nevoie si de noroc. Fara noroc, poti sa faci tu tot ce tine de tine si tot nu se leaga nimic…Fie nu coboara porumbeii la lasarea intunericului si te descalifici neavandu-i la controlul final, fie te ataca succesiv uliul si pe parcursul a 7-8 ore de zbor, o parte din dintre ei devin hrana pentru pasarile rapitoare, iar restul sunt speriati, etc.

De aceasta data a fost bine, pierdusem destul de multi porumbei in ultima perioada la uli si la curenti, ca sa mai trebuiasca sa cotizez din nou!
Prima porumbita din stolul de 6 porumbei, a coborat la putin peste 6 ore de zbor, dar nu a contat. Era a doua rezerva, grupul majoritar fiind sus, alaturi de ei prestand si ultima rezerva.
Vremea, care este si ea un factor hotarator in realizarea unui zbor frumos, a fost de partea noastra…Fara vant, cu un cer 50 % senin, 50 % acoperit de nori, a fost un aliat care a lasat porumbeii sa-si faca treaba, asa cum stiu ei mai bine.

Din grupul de 5 porumbei ramasi in concurs, primul a coborat la 8 ore si 10 minute de zbor, la ceva timp au calcat acoperisul alti doi, iar la final, ultimii doi au aterizat la 8 ore si 50 de minute de zbor. Fara 10 minute, nu au fost 9 ore.
O durata buna, combinata cu o latura calitativa corespunzatoare a zborului, acest lucru contand cel mai mult.
Raportul durata, zbor in puncte si disparitie, este esenta, este sarea si piperul, este frumusetea competitiilor in care participa porumbeii de altitudine si durata!
Sunt porumbei tineri, nascuti anul acesta, porumbei care au viitorul in fata si ceea ce este cel mai multumitor, o parte din acesti porumbei sunt copiii celor 5 porumbei care anul trecut, au ocupat primele 5 locuri in clasamentul individual la tineret, porumbei care prin rezultatele lor si-au castigat dreptul de a poposi la matca.
Este foarte important ca marii zburatori sa demonstreze ca sunt si foarte buni reproducatori!

Chiar daca pe unul dintre cei 5 laureati din 2014, de la tineret, in aceasta toamna l-am transferat intr-o alta crescatorie din judet, fiul sau, daca va mai ramane dupa ultima etapa din 2015, ii va lua locul la matca.
Aceasta a fost istoria unui zbor, din categoria zborurilor care imi sunt dragi si daca anual punctam in etape oficiale, 2 – 3 zboruri de acest gen, cred ca este suficient.
Altitudine si durata, zbor concentric, stol omogen, plecare rapida a stolului sus si cam atat!
Am postat la acest topic si fotografiile celor 5 porumbei tineri, care au zburat intre 8 ore si 10 minute si 8 ore si 50 de minute.
Sezonul se apropie de sfarsit, iarna va fi lunga si de acum incolo lectura la gura sobei este singurul lucru care ne ramane, vrand, nevrand, axandu-ne pe teorie, luand o pauza la cel mai incantator capitol din columbofilie, proba practica.
Autor: Laurentiu Bogorodita