PRESTATIA RASELOR DE ZBOR DE ALTITUDINE MODIFICATA MULT IN ULTIMII 10-15 DE ANI

De cele mai multe ori, atunci cand spui adevarul, deranjezi anumite persoane, dar eu consider ca in aceasta speta, este mai bine sa deranjez decat sa constatam in cativa ani ca porumbeii din rasele romanesti de altitudine, au ajuns in totalitate porumbei de ornament, sau porumbei de semimaraton care fie nu reusesc sa ajunga pe palierul de puncte sau disparitie, fie pe parcursul intregului zbor, penduleaza stanga-dreapta, sau oscileaza sus-jos si invers, schimband destul de des palierele.
Sunt prieteni care imi spun ca pe departe aceasta este realitatea, lucrurile s-au indreptat de mult intr-o directie gresita, dar ar fi bine sa lasam pe fiecare sa faca ce doreste!
Totusi fiind vorba de rase cu o prestatie de 70-80 % din perioada zborului, pe palierul de puncte si disparitie, fiind vorba de rase pe care eu le-am cunoscut in tineretea mea, asa cum au fost ele la origini, ma vad obligat sa militez permanenet pentru zborul concentric si pentru intrarile rapide ale acestor porumbei, pe palierul de puncte sau disparitie.
Plafonarea pe paliere inferioare, sau manifestarile in zbor, din categoria pendularilor si oscilatiilor, sunt pericolele impotriva carora trebuie sa luptam si sa avem taria de caracter si puterea de a spune STOP !

O sa vorbesc doar de porumbeii din rasele pe care le-am crescut, le-am zburat si le cunosc foarte bine:
– Zburator de Severin;
– Ciung de Ploiesti;
– Galatean, varietatea zbor.
Constat ca s-a ajuns in ultimii aproximativ 10 ani, ca stoluri formate din porumbei care fac parte din rasele mai sus mentionate (o parte din stoluri, SA NU GENERALIZAM), sa fie descalificate pentru nerealizarea baremelor:
– Baremul de duratata (1 ora si 30 de minute la tineret si 3 ore la maturi);
– Baremul de altitudine (15 minute la tineret si 30 de minute la maturi).
Cum de s-a ajuns aici?
Trebuie sa facem ceva, sa salvam ce se mai poate salva!
Din respect pentru toti columbofilii, nu o sa dau nume, nu o sa ma refer la anumite zone geografice ale tarii, o sa vorbesc doar despre o situatie care pare sa scape de sub control.
A mai aparut un curent al celor care in antrenamente se confrunta cu fel si fel de probleme si fiind constienti ca in etapa nu reusesc sa faca baremele, prefera sa nu cheme arbitrii si sa sara etapa. Nimic grav, nimic de acuzat, doar daca dupa etape, acesti domni nu ar face gresala sa incerce sa ne explice cat de mari crescatori sunt ei si cat de fantastice sunt pasarile lor!
Sa fi arogant si mandru, atata timp cat tie ti-a fost rusine sa chemi arbitrul la etapa, este prea mult!
Asa cum am promis de la inceput, nu o sa dam nume. Exemplele sunt ipotetice poate cineva se va regasi in aceste exemple, poate nu.

Un mare pericol vine din directia porumbeilor din rasele de altitudine, cu zbor concentric, prestat in mare parte pe palierul de puncte si disparitie, care intre timp, prin aportul anumitor ,,crescatori”, au ajuns porumbei de semimaraton!
Cum vi se par noile tipuri de zboruri gen 10 ore, cu 3 ore de zbor in puncte sau disparitie, sau 7 ore, cu 2 ore de zbor in puncte si disparitie?
Ce este si mai grav, este faptul ca daca ne uitam cu atentie pe fisele de zbor, la acest gen de zboruri, la rubricile unde se noteaza schimbarea palierelor de altitudine, totul este ocupat. Constati ca pe parcursul a 7-10 ore de zbor, porumbei au coborat si au urcat de 5-6 ori, fiind acum in puncte, peste o ora in ialtime joasa, apoi se mai plafoneaza 2-3 ore in inaltime medie si aceste schimbari de paliere se repeta pana la sfarsitul zborului.
Cum de s-a ajuns la acest dezastru, in ceea ce priveste calitatea zborului?
– Multi spun ca din dorinta de a creste durata zborului, foarte multi crescatori au imperecheat intre ei porumbei din rase de altitudine, cu porumbei din rase de maraton si asa s-au nascut acesti porumbei cu manifestare ciudata in zbor, porumbei cu care din nefericire, crescatorii lor doresc sa participe in competitii organizate pentru porumbeii de altitudine.

Eu sunt convins ca acei columbofili care se regasesc in aceste exemple, in sufletul lor imi dau dreptate, chiar daca nu au taria sa recunoasca.
Sunt oameni care poate nu si-au permis sa investeasca in porumbei, cum este si firesc si normal punand pe primul plan familia si viata cotidiana. In crescatoriile lor au ajuns prin diferite conjucturi, porumbei foarte frumosi, dar care intre timp nu mai zboara, transformandu-se din porumbei de prestatie, in porumbei de ornament, sau porumbei hibridati (altitudine + maraton), care zboara mult ca durata, dar care oscileaza si penduleaza dezgustator si acum s-au atasat de ei si nu mai pot sa renunte la aceste exemplare.
Este foarte delicata situatia in care s-a ajuns, dar cu putina ambitie si tarie de caracter, putem spune ,,STOP” si sa dam sansa unui nou inceput!
Ce vreau eu sa va sun, este faptul ca in domeniul columbofiliei cu pasari de altitudine si durata, cei care au realizat rezultate extraordinare si au scris istorie, nu au fost oameni bogati. Dimpotriva…
Super staruri precum Felician Marghescu, Fanica Cocosatu, Lusu si exemplele mai pot continua, au fost oameni simpli, modesti, cu mult bun-simt si educatie, care nu au pus banii pe primul plan. Acesti stapani ai cerului, acesti crescatori de legenda, au mizat doar pe ambitie, pricepere si devotament!
O parte dintre ei ne privesc acum de acolo de sus din ceruri si din acest motiv, domniile lor trebuie sa constituie un exemplu pentru noi!
Ca nu cumva sa deranjez pe cineva, am decis ca la acest topic sa nu folosesc fotografii cu porumbei din rasele despre care am discutat, postand fotografii cu porumbei iranieni.
La final vreau sa multumesc acelor columbofili, care nu s-au lasat dusi de val si au reusit in ultimii ani sa realizeze constant rezultate oficiale foarte bune, porumbeii lor realizand mai tot timpul etape foarte frumoase, cu zbor concentric si procent foarte mare de zbor pe palierul de puncte si disparitie.
Va pup!

Autor: Laurentiu Bogorodita